1 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR - CERCETARE EXPERIMENTALĂ - PROF. LUNGU LAURA – GRĂDINIȚA CU P.P. NR.13 FOCȘANI 1. Delimitarea problemei de cercetat Educaţia ecologică este o componentă de stringentă actualitate în formarea şi educarea unui copil. La intrarea în grădiniţă acesta are anumite reprezentări despre mediul natural, social şi familial în care trăieşte. Treptat el dispune de un orizont mai larg de cunoştinţe şi posibilităţi de înţelegere mai mari şi astfel, pe parcursul şcolarităţii, educaţia lui ecologică îşi va putea îmbunătăţi conţinutul. Scopul esenţial al educaţiei ecologice este îndeosebi acela de a forma la copiii bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de ecosistem. Prin participarea tuturor factorilor educativi: grădiniţă, familie, comunitate, mass-media la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului. Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de întreg mediul şi problemele lui; să înţeleagă funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum pot fi rezolvate problemele legate de acesta; copiii dobândesc valori şi sentimente de grijă faţă de mediu; să utilizeze cunoştinţele şi abilităţile dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului. Prin activităţile ecologice desfăşurate cu profesionalism copiii se dezvoltă intelectual, emoţional, voliţional, moral. Prin observări concrete copiii evaluează sănătatea mediului şi îndrumaţi de educatoare pot găsi măsuri de protecţie. Astfel, se formează atitudini pozitive faţă de mediul degradat. Prin unele activităţi desfăşurate cu preşcolarii, aceştia pot constitui model pentru adulţi, înfrânând unele impulsuri ale adulţilor care distrug într-o c lipă armonia naturii. Copiii trebuie stimulaţi să aibă idei personale, să ia singuri decizii pentru protecţia unei plante, unui animal. Problemele de educaţie ecologică trebuie extinse la toate categoriile de activităţi. Copiii trebuie conştientizaţi de efectele poluării nu numai asupra mediului ci şi asupra 2 lor. Numai atunci copilul devine conştient de rolul lui şi este motivat în comportamentul lui faţă de mediu. Desfăşurate în mediu concret toate simţurile sunt implicate în cunoaşterea naturii. Metodele estetice trezesc în sufletul copilului emoţii în faţa contactului direct cu frumuseţile naturii. Organizarea excursiilor ecologice, plimbărilor în natură, dezvoltă curiozitatea şi interesul pentru analiză, comparaţie, descoperire prin contact direct. În faţa spectacolului naturii copiii pot face descrieri verbale, pot să creeze jocuri pe teme ecologice, iar educatoarea poate concepe jocuri cu conţinut educativ care să stimuleze curiozitatea pentru investigaţia unui anumit mediu. Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activităţi sporesc eficienţa demersului educaţional, dat fiind cunoscută marea disponibilitate a celor mici de a descoperi şi asimila tot ceea ce stârneşte curiozitatea lor vie. Activităţile cu conţinut ecologic îşi găsesc finalitatea în comportamentele dobândite de copiii: de fi mai buni, mai sensibili faţă de ambient, de a fi mai protectori, mai plini de solicitudine, de a acţiona mai disciplinat, de a fi mai responsabil, mai plin de iniţiativă şi mai prompţi în respectarea unor reguli. Însoţită de trăirea afectivă, orice cunoştinţă se fixează în structura morală a personalităţii acţionând din interior asupra conduitei şi ca formarea unei atitudini pozitive fată de mediu, trezirea interesului şi responsabilităţii se poate realiza la orice vârstă făcându-l pe copil să se simtă responsabil de tot ceea ce întreprinde. Se poate spune că nu există activităţi anume pentru o educaţie ecologică, ci prin toate activităţile şi acţiunile ce le desfăşurăm în grădiniţă, copiii îşi pot însuşi numeroase noţiuni şi cunoştinţe despre problematica ecologiei. Deoarece finalităţile educaţiei ecologice se regăsesc în prezent inserate în obiectivele domeniilor ştiinţă şi om şi societate, fără a face o delimitare clară a acestora, am considerat oportună introducerea unui opţional pe teme ecologice, alocând săptămânal suficient timp desfăşurării activităţilor de cunoaştere şi protecţie a mediului înconjurător. 2. Formularea obiectivelor şi a ipotezei cercetării Obiectivele cercetării: 1. Identificarea influenţei educaţiei ecologice în formarea şi dezvoltarea convingerilor şi a atitudinilor pozitive faţă de protecţia mediului la preşcolari. 3 2. Evidenţierea contribuţiei opţionalului şi a proiectelor educaţionale pe teme ecologice în formarea de priceperi şi deprinderi de protecţie a mediului. 3. Înregistrarea nivelului de dezvoltare a comportamentelor ecologice ale copiilor în cadrul activităţilor specifice, pe parcursul unui an şcolar. Ipoteza cercetării: Dacă în activitatea didactică sunt introduse, într-un program bine structurat, activităţi specifice educaţiei ecologice (opţionale, proiecte educaţionale), atunci preşcolarii vor dezvolta convingeri, atitudini şi comportamente ecologice corespunzătoare. 3. PROIECTAREA CERCETĂRII Locul de desfăşurare Cercetarea experimentală s-a desfăşurat la Grădiniţa cu P.P. nr 13, Focşani. Perioada de cercetare Perioada de desfăşurare a cercetării experimentale este pe parcursul anului şcolar 2023- 2024. Eşantionul de conţinut În demersurile de testare a ipotezei emise s-a urmărit atât explorarea mai amplă a conţinuturilor specifice educaţiei ecologice,cât şi a modului(forme de activitate şi strategii) în care acestea sunt abordate şi influenţează formarea convingerilor şi comportamentelor ecologice. Eşantioanele de subiecţi Eşantionul experimental – a fost alcătuit din 24 copii preşcolari din grupa mare „Furnicuţele”de nivel II (5-6 ani) de la Grădiniţa cu P.P.nr.13 Focşani. Copiii provin din mediul urban, majoritatea familiilor fiind organizate, doar un copil provenind dintr-o familie monoparentală. Situaţia economică a familiilor este bună sau satisfăcătoare, neexistând cazuri sociale. Nu există copii cu cerinţe speciale în grupa de copii. Eşantionul de control – a fost alcătuit din 25 copii preşcolari din grupa mare „Fluturaşii” de nivelul II tot de la Grădiniţa cu P.P. nr 13 Focşani. Copiii provin din mediul urban, majoritatea familiilor fiind organizate, doar trei copiii provenind din familii monoparentale. Situaţia economică a familiilor este bună sau satisfăcătoare, neexistând cazuri sociale. Nu există copii cu cerinţe speciale în grupa de copii. 4 Variabila independentă Variabilele independente reprezintă acele modificări ce s-au introdus şi care au influenţat desfăşurarea experimentului. În cazul cercetării desfăşurate de mine, variabila independentă o reprezintăintroducerea opţionalului pe teme ecologice şi desfăşurarea activităţilor specifice acestuia. Variabilele dependente Variabilele dependente sunt totalitatea modificărilor ce s-au produs şi care urmează apoi să fie măsurate şi explicate. În cazul cercetării desfăşurate de mine, variabila dependentă o reprezintă formarea atitudinilor,convingerilor şi comportamentelor ecologice. Metodele de cercetare Activitatea de cunoaştere implică folosirea unei game variate de metode şi procedee deoarece datele obţinute printr-o singură metodă sunt unilaterale. Folosind însă mai multe metode se pot obţine informaţii care se completează şi se variază reciproc. De-a lungul cercetării experimentale, pentru a colecta date şi informaţii referitoare la problema studiată în cadrul acestei cercetări am folosit mai multe metode de cercetare, şi anume : metoda observaţiei, metoda anchetei, metoda analizei produselor activităţii şi a documentelor şcolare, metoda experimentului psihopedagogic. A) Metoda observaţiei: constă în urmărirea faptelor de educaţie aşa cum se desfăşoară ele în condiţii obişnuite. Avantajul observaţiei constă în aceea că permite observatorului să surprindă diferite aspecte în desfăşurarea naturală a fenomenului. Se foloseşte în toate etapele cercetării şi însoţeşte, de obicei, toate celelalte metode, oferind date suplimentare asupra fenomenului investigat. Ca metodă de cercetare, observaţia presupune elaborarea prealabilă a unui plan de observaţie cu precizarea obiectivelor ce vor fi urmărite, a cadrului în care se desfăşoară şi a eventualelor instrumente ce vor putea fi folosite pentru înregistrarea celor observate. Datele vor fi consemnate pe măsură ce apar pe foaia de observaţie, iar sistematizarea lor se poate face din mers pe baza indicatorilor de observaţie pe care îi stabilim în prealabil. 5 Un autentic observator este practicianul însuşi, cel integrat în desfăşurarea propriu-zisă a fenomenului. Se recomandă ca în limita posibilităţilor să urmărim acelaşi fenomen în condiţii şi împrejurări variate pentru a confrunta datele obţinute. Împreună cu educatoarea care a predat la eşantionul de control am înregistrat observaţiile din decursul activităţilor desfăşurate de-a lungul anului şcolar, completând fişe de observaţie a capacităţilor dezvoltate şi a comportamentului copiilor pe parcursul experimentului psihopedagogic. Am avut în vedere corectitudinea şi fluenţa exprimării, nuanţarea şi îmbogăţirea vocabularului, exprimarea propriilor opinii şi trăiri şi folosirea vorbirii expresive, însoţită de elementele comunicării nonverbale, în situaţii diferite. O evaluare eficientă este bazată pe observare sistematică în timpul diferitelor momente ale programului zilnic, pe dialogul cu părinţii şi pe date confirmate de portofoliul copilului, de fişe de lucru şi fişele de evaluare. B) Experimentul pedagogic. Spre deosebire de observaţie, experimentul presupune crearea unei situaţii noi, prin introducerea unor modificări în desfăşurarea acţiunii educaţionale – în cazul nostru – folosirea cât mai deasă a textelor literare în versuri şi în proză despre natură şi vieţuitoare în educarea limbajului, cu scopul verificării ipotezei care a declanşat această cercetare. Intervenţia cercetătorului se întemeiază pe presupunerea, ipoteza că modificarea va conduce în mod inevitabil la obţinerea unui randament mai bun în urma desfăşurării acţiunii respective. În cadrul oricărui experiment pedagogic avem de-a face cu trei categorii de variabile: variabile independente (tocmai modificările aduse de cercetător), variabile dependente(totalitatea rezultatelor ce s-au produs în urma modificărilor introduse; acestea sunt consemnate cu ajutorul diferitelor procedee de înregistrare şi măsurare) şi variabilele intermediare (trăsăturile de personalitate şi climatul psihosocial). Cu ajutorul experimentului cercetătorul reuşeşte să surprindă diferite relaţii cauzale şi funcţionale dintre cele trei categorii de variabile în vederea ameliorării şi perfecţionării acţiunii educaţionale. Prin specificul său, experimentul permite izolarea unor cauze(variabile independente) pentru a înregistra consecinţele lor. Spre deosebire de observaţie, el presupune o rigoare şi o precizie mai mare. 6 În desfăşurarea lui experimentul parcurge trei faze: etapa pregătitoare, etapa de efectuare şi etapa de evaluare. În etapa pregătitoare sunt studiate condiţiile în care se va desfăşura, se stabileşte modificarea ce se va introduce( factorul experimental) şi se precizează strategia aplicării lui. Etapa de efectuare constă în desfăşurarea propriu-zisă a experimentului. Temporal este cea mai lungă, având în vedere că într-un experiment modificarea nu poate fi introdusă instantaneu, iar apariţia rezultatelor nu este o consecinţă imediată. În etapa de evaluare se înregistrează şi se măsoară rezultatele experimentului. Pe baza lor se stabilesc diferenţele între eşantioane( experimental şi de control) între datele înregistrate în etapa pregătitoare şi cele consemnate în finalul experimentului. C) Metoda anchetei (convorbirea cu preșcolarii) – constă într-un dialog dintre cercetător şi subiecţii supuşi investigaţiei în vederea acumulării unor date (opinii, interese, dorinţe, aspiraţii, etc.) în legătură cu fenomenul studiat. Convorbirea este o formă de anchetă care constă într-un dialog dintre cercetăror şi subiecţii supuşi investigaţiei în vederea obţineriiunor date în legătură cu fenomenele pe care le urmăreşte. Ea se desfăşoară pe baza unui plan şi a unor întrebări dinainte elaborate. Dacă pe parcurs apar situaţii neprevăzute, cercetătorul se poate abate intervenind cu întrebări suplimentare, lăsând impresia că dialogul se desfăşoară cât mai natural posibil. Se recomandă ca răspunsurile la întrebările formulate în cadrul convorbirii să fie consemnate imediat în limita posibilităţilor fără ca cel care răspunde să observe acest fapt. Convorbirea cu preşcolarii – Natura e prietena mea (Anexa 1) – prin care am cules date despre opiniile şi preferinţele copiilor legate de aspectele din natură aflate în jurul lor şi despre atitudinea copiilor faţă de plante şi animale. Întrebările adresate copiilor sunt simple, adecvate vârstei lor şi accesibile ca şi limbaj, pentru a putea fi înţelese de către cei mici: Ce vieţuitoare cunoaşteţi?, Care este animalul vostru preferat?, Cum aveţi grijă de animalul preferat?,Vă place să vă plimbaţi în natură? De ce?, Care este anotimpul vostru preferat?, Este important să aveţi grijă de natură? Cum vă manifestaţi dragostea pentru mediul înconjurător?, Cine sunt duşmanii naturii?, Cum putem noi să ne luptăm cu aceşti duşmani?, Ce le-aţi spune unor copii care vizitează pentru prima oară o pădure? 7 În urma convorbirii cu preşcolarii, am aflat că acestora le plac animalele şi plantele din jurul lor şi că aceştia manifestă atitudini de ocrotire şi protejare a mediului. Copiii preferă plimbările şi drumeţiile în natură deoarece aici găsesc linişte, aer curat şi frumuseţe. Ei cunosc , de asemenea câteva reguli elementare de îngrijire a mediului, de exemplu să nu arunce gunoaie în natură sau să îngrijească plantele şi animalele care au nevoie de ajutor. Dintre duşmanii naturii preşcolarii au amintit: poluarea, gunoaiele, unii oameni, iar armele cu care ei pot lupta sunt: activităţi de strîngere a deşeurilor, discuţii cu oamenii care nu înţeleg că natura trebuie protejată. D) Metoda analizei produselor activităţii copiilor şi cercetarea documentelor şcolare: constă în analiza diferitelor produse ale activităţii copiilor şi a documentelor şcolare cu scopul relevării unor trăsături de personalitate ale acestora din prisma obiectivării ei în produsele muncii, teste/fişe de evaluare scrise/desenate, fişe de lucru, desene, portofolii etc, cât şi unele aspecte ale procesului instructiv-educativ aşa cum se oglindesc ele în diferite documente cum ar fi fişele de evaluare pentru nivelul II (5-6/7 ani)planurile şi programele de învăţământ, planificările calendaristice, proiectele de lecţie etc. Datele culese cu ajutorul acestei metode sunt supuse analizei pentru desprinderea unor aprecieri şi estimări asupra individualităţii copilului, a comportamentului său, a preocupărilor şi înclinaţiilor sale. De cele mai multe ori datele sunt corelate cu constatările desprinse în urma aplicării altor metode de cercetare. În funcţie de tema aleasă, cercetătorul poate declanşa în mod intenţionat un anumit gen de activitate, produsele ei urmând să fie analizate şi studiate. E) Metode de analiză şi interpretare a datelor : se realizează după colectarea şi măsurarea datelor cercetării în vederea despreinderii unor concluzii. Cele mai utilizate tehnici statistico-matematice sunt: tabelul cu rezultate şi reprezentările grafice. Întocmirea tabelului cu rezultate reprezintă prima operaţie de prelucrare a datelor înregistrate şi ordonate. Se cunosc tabele analitice şi sintetice: cele analitice consemnează rezultatele individuale ale subiecţilor investigaţi, iar în tabelele sintetice se grupează datele măsurate, făcându-se abstracţie de numele subiecţilor. Reprezentările grafice se realizează cu ajutorul histogramelor sau prin diagramele areolare. 4. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII PEDAGOGICE 8 Etapa preexperimentală – Evaluarea iniţială Evaluarea trebuie să urmărească progresul copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atenţie, înregistrat, comunicat şi discutat cu părinţii (cu o anumită periodicitate). Printre modalităţile/instrumentele de evaluare ale căror beneficii s-au văzut în timp enumerăm: Portofoliul copilului – un instrument complex de înmagazinare a datelor despre progresul copilului; Fişa de evaluare – un instrument de evaluare care ne pune la dispoziţie o listă cu comportamente (însuşite, în curs de dezvoltare sau absente) care reprezintă reperele importante după care putem face urmărirea progresului şcolar; Observarea şi înregistrarea unor observaţii privind progresul copiilor. Instrumentele de evaluare utilizate au fost diverse şi au fost selectate ţinând cont de vârsta copiilor(5-6 ani) şi de faptul că o parte din ei nu au mai frecventat grădiniţa. Evaluarea iniţială am realizat-o prin aplicarea de probe orale, scrise, practice, prin observarea comportamentului în timpul activităţilor şi prin convorbiripurtate cupreşcolarii. Aceste probe au fost aplicate atât în activităţile de grup, cât şi în activităţile individuale şi activităţile frontale.Mai puţin utilizate au fost probele scrise şi studiul produselor activităţii. Probele de evaluare iniţială au fost aplicate pe parcursul primelor două săptămâni ale anului şcolar şi comportamentele urmărite au fost stabilite pe domenii de dezvoltare. În ceea ce priveşte educaţia ecologică am avut în vedere obiectivul cadru din Domeniul Ştiinţe: - Formarea şi exersarea deprinderilor de îngrijire şi ocrotire a mediului inconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta. Am selectat acele comportamente urmărite la Nivelul II de studiu (5-6 ani) conform Fişei de evaluare – nivelul II care fac referire la ipoteza din cadrul cercetării experimentale, şi anume: 1. Participă, alături de adulţi la acţiuni practice de îngrijire, ocrotire şi protejare a mediului. Next >